The project Residual Glitter materialized in the form of a ‘performance continuum’ emerged as a flash image, a ‘folding’ responding to an apocalyptic cataclysm, exploring some feasible possibilities in a post-Anthropocene era. The performance is set in a surrealist landscape created in the aftermath of a bizarre apocalypse which has turned everything into glitter. Glitter is a metaphor for rubble and debris, a remnant of a past life. Therefore, the perpetual re-enactment, re-telling of the same story becomes a form of survival. The performative act together with the story itself are tools which could help humanity understand, accept and overcome our end, and inspire our rebirth.

 

In the view of artist Adina Mocanu: ‘us, humans, are at the end of an era of our existence. Society needs a reorganization and we need to find an explanation for our new identity in the context of the internet, globalization, cultural appropriation, ecological disasters, humanitarian disasters, technological overload, wars, pandemics.

 

In my opinion, an apocalypse has happened, is happening, will happen. It is an embodiment of how humans have chosen to write their history, and I am not optimistic that it will succeed in ending the destructive process. I am, however, optimistic about what the survivors will do after the dust settles; but first they will have to put themselves back together, to deal with the losses - mainly the loss of life as they knew it, life at the wildest heights of human society, ‘the shining’ life.’

 

The performance is accompanied by an artist book containing its transcription.

 

 

 

Proiectul Sclipici Rezidual s-a materializat sub forma unui „continuum performativ” apărut ca o imagine instantanee, un „pliu” care răspunde unui cataclism apocaliptic, explorând câteva posibilități realizabile într-o eră post-antropocenă. Performance-ul are loc într-un cadru suprarealist creat în urma unei apocalipse ciudate, ce a transformat totul în sclipici. Sclipiciul este o metaforă pentru moloz și rămășițe, martori ale unei vieți trecute. Prin urmare, reluarea perpetuă prin repetarea aceleiași povești devine o formă de supraviețuire. Actul performativ împreună cu povestea în sine sunt instrumente care pot ajuta umanitatea să își înțeleagă, să își accepte și să își depășească sfârșitul, dar și să îi inspire renașterea.

 

În viziunea artistei Adina Mocanu: "noi, oamenii, ne aflăm la sfârșitul unei ere a existenței noastre. Societatea are nevoie de reorganizare și trebuie să găsim o altă definiție pentru noua noastră identitate în contextul internetului, al globalizării, al aproprierii culturale, al dezastrelor ecologice și umanitare, al supraîncărcării tehnologice, al războaielor, al pandemiilor.

 

În opinia mea, o apocalipsă s-a întâmplat în trecut, se întâmplă în prezent și se va întâmpla în viitor. Este o întruchipare a modului în care oamenii au ales să își scrie istoria și nu sunt optimistă că vom reuși să punem capăt procesului distructiv. Sunt, totuși, optimistă în legătură cu ceea ce vor face supraviețuitorii, după ce se calmează spiritele; dar mai întâi vor trebui să se recompună, să facă față pierderilor - și în principal, pierderii vieții așa cum o cunoșteau, viața la cele mai înalte culmi ale societății umane, "viața strălucitoare".''

 

Performance-ul este însoțit de o carte de artist care conține transcrierea sa.

 

 

The glitter on my knees

The smell of a fake apple

The fading noise of a heartbeat

 

 

Project realized with the support of a grant for artistic creation ''Energy!'' awarded by the Municipality of Timișoara, through the Project Centre, within the National Cultural Programme "Timișoara - European Capital of Culture in 2023"

 

 

Proiect realizat cu sprijinul unei burse de creație artistică Energie! acordate de Municipiul Timișoara, prin Centrul de Proiecte, în cadrul Programului cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023”